Lelaina

Băi, m-am mutat. Mă găsiţi la lelaina.nimic.org, noua mea casa virtuala.

Au revoir,

: )

Am fost aseara cu Svastik la teatru; s-a jucat “Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele”.

Frumos tare. Cezar Antal joacă fain şi cântă grozav. Coca Bloos are o energie extraordinară. Mi-a plăcut tare şi Constantin Cojocaru.

Se simţea o uşoară lipsă de ceva, totuşi, dar nu pot să spun ce, parce que nu mă pricep la teatru (singurele momente în care iau contact cu chestiile astea fiind pe la orele chiulite şi petrecute la festivalul TT sau la opţionalu` de teatru de la şcoală. Anyway.). Poate publicul era de vină.

Despre ce e vorba aflaţi de aici, de exemplu. Mie mi-e cel puţin lene să scriu un review.

Aaand, ca să închei frumos, o bucată muzicală absolut superbă. :D Cezar Antal (pian), Coca Bloos, Constantin Cojocaru - “Aqua de beber”.

Zilele trecute, pe mailul meu, în spam: philosophical erection bla bla. Adică cum? Erecţie intelectuală?

So anyway, ziua a început fain aşa, cu muzici drăguţe şi o dispoziţie faină şi cu chef de “deschis ochii”, vis-a-vis de un articol care circula p-aci prin wordpressul românesc zilele trecute. “O să ţi-o iei în bot”. That was so fucking true. :))

Şi acu` stau ca idioata şi fac copiuţe pentru testele de mâine. Abia aştept să se termine tot rahatul ăsta cu şcoala. Toată lumea vrea ceva de la mine.

Ah, frate, apropos de minunata şi umpluta de rahat instituţie numită liceu, am luat 7 (7!!!) în test la religie. Da` test din ăla, cum nici la fizică nu primim, cu vreo 8 subiecte nenorocite, la care copiezi vreo 2 pagini de studenţesc. Şi nenorocita îmi pune 7 şi îmi scrie pe lucrare “de ce ai copiat?”. Oare dacă mă declar atee nu mă scuteşte de religie, cum îi scuteşte pe ăia inapţi de efort fizic de sport?

Mi-ar plăcea să stau toată ziua în faţa pianului şi să cânt şi să exersez şi să mă joc cu clapele. Ce dor mi-e.

The song of the day, aici.

În ultima vreme mi-am dorit atât de des să dispar, încât sunt şanse destul de mari ca foarte curând să încep să mă evapor.

Ştiu că te enervează mutra mea, că figura mea nu aduce a vreunei candidate la un concurs de miss, că sunt mai ciudată de felul meu; şi da, ştiu că sunt încrezută. Iar capul meu o să stea mereu drept şi o să te ignor cu succes, cum am făcut până acum, chit că te enervează. N-o să te înjur şi n-o să te pocnesc. So anyway, lasă-mă naibii în pace sau mori odată.

Liceu de retardaţi.