Lelaina

Sau cum mi-am petrecut Craciunul in 2007.

Oh, this was the biggest bullshit I ever seen.

Ca invitati se iau una bucata maica-mea, cateva bucati prieteni de familie plus cateva dintre progeniturile cocalare ale acestora, toti adunati in una bucata casa de vacanta.

Sa lamurim o chestie: la multi romani, Craciunul = mancare pana la refuz si bautura si cateva cadouri, facute si alea din obligatie & shit. Heck, eu cand dau un cadou chiar ma bucur sa-l vad fericit pe cel care-l primeste si-mi face placere sa ma chinui sa caut prin magazine pana gasesc chestia faina si s-o daruiesc. Si nu le fac pentru ca ‘asa ar fi frumos’. Anyway, atitudinea generala la noi e una de ‘oh, ce mama dracu` sa-i mai iau si lui ics. Anu` trecut mi`a luat chestia aia si nu`i frumos sa nu cumpar si eu ceva.’ “Deci, sa mancam si sa bem. Cine ziceai ca s-o nascut? Ihh, ma rog.”

Well, aia mari au stat la masa intr-o camera si au ascultat populara si Iglesias. A, si Presley. Et moi, half racita, am stat in camera cu progeniturile rasfatate si maneliste. Progenituri care aveau un casetofon si cd`uri. Cu manele. Si telefoane. Cu manele. Oh, damn. At least I had my laptop with me and a Ac/Dc and Pantera ‘91 concert on it. Aaand a pair of headphones. Evadare din iadul manelist.

Anyway, a fost primul an in care n-am primit colindatori, n-am facut EU bradul, n-am avut cadouri sub brad [nu, nu m-am simtit obligata sa le fac cadouri puradeilor alora cocalari si rasfatati]. La anul stau acasa.

[Oh, I think this is going to be some hate blog or so.]