Lelaina

Şi m-au enervat astăzi o mulţime de persoane. Pe lângă un comediant ratat care filozofa vis-a-vis de viaţă că “unii o citesc, alţii o trăiesc” când m-a văzut citind o carte, m-au enervat şi unii pe la consiliu.

Par example, o anumită fiinţă care termină fiecare propoziţie cu “înţelegi?*. No, I’m retarded, nu înţeleg.

Sau un anumit tip care vorbeşte fără să spună nimic. Şi divaghează de la un subiect la altul fără să ducă vreunul la capăt. Şi te ţine aşa măcar jumătate din nenorocita aia de şedinţă.

Şi ăia care au impresia că numai ei deţin adevărul absolut.

Şi ăia care stăteau ca momâile şi care vor sta aşa până la sfârşitul mandatului.

Anyway, şi acum m-am gândit mai bine; n-au ei nici o vină. Sunt EU prea self centered. Şi eu am impresia că eu deţin adevărul absolut şi am mereu dreptate. Şi probabil sunt frustrată zilele astea din tot felul de motive care de care mai ciudate şi am nevoie de aplauze, bomboane şi pupături ca să-mi treacă. Tre’ să învăţ să accept şi ideile altora. How do I do that? Şi mai ales, tre’ să învăţ să port naibii un dialog, nu un monolog cu persoanele de lângă mine. Again, how do I do that?

O să îmi pun pe uşă un note cu ”Nu am întotdeauna dreptate”, să-l văd în fiecare dimineaţă.

Totuşi, pe gagica cu “înţelegi?” o s-o strâng de gât într-o bună, minunată şi însorită zi. Period.