Lelaina

..no one remembers your name,

zicea nenea Jim la un moment dat. Nu că ar avea vreo legătură cu ce vreau să spun eu în postul ăsta, dar ascult cântecul şi îmi tot vine să cânt.

Am o linişte nemaipomenită în suflet. Crăciunul trecut scriam asta. Crăciunul ăsta am fost cu colinda. N-am mai făcut asta de prin clasa a 9-a, când fusesem la profi. Şi oricum n-a fost cine ştie ce atunci. Acum am avut chitări, multe voci şi o grămadă de entuziasm. Am bătut oraşul în lung şi-n lat şi ne-am plimbat pe la rude şi prieteni. Băi, n-am mai băut atâtea feluri de vin pe seară în viaţa mea. În final am ajuns în Dracones, am avut şi-acolo o încercare (eşuată) de colindat, iar pe la 5 in ză morning am pornit spre case.

Şi-n seara asta am făcut un fel de maraton de cafenele cu Ade, ne-am bătut cu zăpadă şi ne-am întâlnit cu Moş Crăciun (care ne-a dat ciocolată şi portocale). Şi a fost superb, a fost (altă) noapte de sincerităţi şi sentimentalisme plăcute şi de înşirat nostalgii adolescentine.

Şi afară ninge de două zile, s-a pus zăpadă, s-a făcut gheţuş. Îţi vine să alergi şi să te arunci şi să te joci şi să.. ah, ador anotimpul ăsta.

Şi în două zile vine Adi. ^_^