Lelaina

Vine maică-mea în cameră şi mă întreabă, asta după ce m-a stresat toată ziua: “auzi, tu ce datorii ai?”  şi mă descoase până i le zic pe toate şi-mi dă banii. She’s a goddess. : )

În altă ordine de idei, luni vin în Bucureşti, marţi plec la interviu. Şi nu am emoţii, doar o stare generală de nervozitate, aştept să trec odată de treaba asta; a, plus ceva paranoia, am senzaţia că o să mă pierd prin aeroport sau pe undeva.

Şi mă enervează felul în care toată lumea vrea ceva de la mine. Cum n-am dormit cum trebuie în ultima vreme. Cum nu reuşesc deloc să mă relaxez înainte de plecat, şi cum toţi nervii mei se materializează undeva în stomac, care mă doare permanent. Cum am slăbit în stilul ăsta trei kilograme într-o săptămână. Cum nici n-am avut timp să citesc ce-am vrut. Cum am plecat în unele zile la 4 de la şcoală. Cum ăştia de la şcoală cred că eu sunt biroul de producţie papetărie publicitară. Cum mama mă freacă la cap cu rahaturile ei şi ţine morţiş să fie acră, acră, acră, de parcă e evenimentul ei important, nu al meu, şi ea tre’ să fie aia relaxată. Cum colegii mei de clasă, s-au dovedit din nou a fi, în majoritate, căcăcioşi, egoişti şi lacomi.

Gata, m-am plâns. I actually feel better now.

A, mă las de twitter.

Stau şi mă uit când la rucsac, când la ploaia de afară. Acum trebuia să fiu în autobuz. Marius nu crede că mai vine. Svastik s-ar putea să vină sâmbătă. Ade pleacă în turu` Europei. Cu alţii n-am vorbit şi ar fi târziu să vorbesc acum. Eu nu ştiu nici măcar să-mi montez cortul cum trebuie. Am încercat să pun drăcia în sufragerie şi în loc să-mi iasă un iglu mi-a ieşit o piramidă. În Sighişoara plouă până vineri inclusiv. Ori mă duc sâmbătă cu Svastik, ori o las încolo de Sighişoară.

Nu-mi mai fac planuri.

De ce, de ce, de ce, DE CE, de ceeeee plouă fix înainte de festul medieval de la Sighişoara? Şi de ce ţine ploaia până vineri? DE CEE?! Damn it.

Musca asta se învârte pe lângă mine şi îmi tulbură toată liniştea. Eu am răcit şi am o febră cruntă. M-am instalat în sufragerie şi tremur de frig, da` nu-mi vine să mă mut, parcă am prins rădăcini aici. Tot culcatul ăsta târziu, toţi nervii, toate planurile care dispar cu fiecare săptămână, treburile astea mă deprimă. Da, iar mă lamentez. Nu ştiu niciodată când şi unde să mă opresc.

..pft. Am nevoie de somn.