Tocmai m-am pus pe făcut curat în cutia cu amintiri şi nu m-am putut abţine să nu zâmbesc când am dat peste foaia cu „dream tent” pe care am pus-o astă vară pe cortul în care stăteam cu Dorin şi Corina. Şi peste nuş ce bilet de la Ade care începea cu „Băi, Ghiţă!”, în care spunea ceva despre cum a speriat-o Buster şi cum clătitele mele sunt excelente. Sau peste un wishlist în care spunea că vrea sex în grup sau hot blind date. Sau să i se scrie o odă pe care să i-o recit eu la majorat. Pachete de ţigări cu adrese, multe desene mai mult sau mai puţin abstracte de la tot felul de oameni dragi, reclama cu „nu credem în relaţiile la distanţă” găsită în cutia poştală FIX în ziua în care a plecat James în Belgia, felicitările şi bileţelele în care mi se aminteşte cât de mult pot vorbi. Autografe de la Anathema, Ada Milea şi alţii. Biletul la primul meu Metal Party. Biletul din primul club de jazz în care am intrat. Lista de pedepse de la majorat, scrisă de Silvy şi Ade, unde mă puneau, printre altele, să fac autostopul (barul era pe variantă). Autostopul l-am făcut cu altă ocazie, şi s-a nimerit să fie camionul care strângea gunoaie, dar asta-i altă poveste 
. Nenumărate bilete de tren, bilete de la concerte, de la seri de toate culorile şi muzicile, ecusoane de la toate minunăţiile de evenimente în care mi-am băgat mai mult sau mai puţin nasul. Prima scrisoare primită care să nu fi fost trimisă de Biblioteca Judeţeană pentru că iar am depăşit termenul. Texte, hârtiuţe mâzgâlite pe la devmeeturi, florile de hârtie primite de la unul din toţi ‚ei’-ii, brăţările de la concerte, înregistrări dubioase, role de film şi mai dubioase, care aşteaptă de ani să le developeze cineva, struţii voodoo (don’t ask), libelula din Chişinău, şi multe, multe alte nimicuri de felul ăsta. Iar una dintre cele mai frumoase chestii, dacă nu cea mai frumoasă, e setul de ‘jurăminte’ făcute cu Ade şi Corina.
„…şi îmi pun onoarea mea de punko-hippie că le voi iubi şi voi avea grijă multe prezervative, afrodisiac şi vibratoare şi nu le voi lăsa baltă la…”
(Ade)
„…la bine şi la rău, atât când fumăm Lucky Strike, cât şi când fumăm Camel, atât în Retro, cât şi în Cargo, atât când stăm la ceai şi bârfă la Oana acasă, cât şi…”
(Corina)
„…să merg la concerte cu voi cu personalul, să vă iubesc şi să merg cu voi la câte-o bere pe săptămână. O să ne facem codiţe de hipioţi şi o să…”
(Oana)
Man, this was cheesy.
..no one remembers your name,
zicea nenea Jim la un moment dat. Nu că ar avea vreo legătură cu ce vreau să spun eu în postul ăsta, dar ascult cântecul şi îmi tot vine să cânt.
Am o linişte nemaipomenită în suflet. Crăciunul trecut scriam asta. Crăciunul ăsta am fost cu colinda. N-am mai făcut asta de prin clasa a 9-a, când fusesem la profi. Şi oricum n-a fost cine ştie ce atunci. Acum am avut chitări, multe voci şi o grămadă de entuziasm. Am bătut oraşul în lung şi-n lat şi ne-am plimbat pe la rude şi prieteni. Băi, n-am mai băut atâtea feluri de vin pe seară în viaţa mea. În final am ajuns în Dracones, am avut şi-acolo o încercare (eşuată) de colindat, iar pe la 5 in ză morning am pornit spre case.
Şi-n seara asta am făcut un fel de maraton de cafenele cu Ade, ne-am bătut cu zăpadă şi ne-am întâlnit cu Moş Crăciun (care ne-a dat ciocolată şi portocale). Şi a fost superb, a fost (altă) noapte de sincerităţi şi sentimentalisme plăcute şi de înşirat nostalgii adolescentine.
Şi afară ninge de două zile, s-a pus zăpadă, s-a făcut gheţuş. Îţi vine să alergi şi să te arunci şi să te joci şi să.. ah, ador anotimpul ăsta.
Şi în două zile vine Adi. ^_^
Categorisit la teh friends
Pleacă atâţia şi vreau să le zic că o să-mi fie dor de ei, dar cum naiba să-ţi iei la revedere fără să fii cheesy şi prea sentimental? Urăsc să-mi iau rămas bun. Băi, cât de gol rămâne totul.
O să-mi fie dor de whisturile şi bârfele cu Svastik, de ceaiurile şi palavrele luuuungi cu Silvy, de cântările cu Ţunoi, Toto, Ema, Flo şi restul, de rarele şedinţe foto cu Andreea, de Dragoş cu berea lui cu tot şi o să vreau să o văd pe Ram după bar în Dracones.
Până şi tata pleacă şi se apucă de altă facultate şi surprinzător, îmi pare rău.
Ah, lasă. Vin eu după unii dintre voi, oleacă mai e.
Well, şi am fost la Folk You 4. Da, în controversata Vamă Veche. Vamă care face bine la self-esteem. Vamă la care îmi place un singur lucru: felul în care aparţine, parcă, de altă lume, agitaţia continuă, uşurinţa cu care se lasă futută noapte de noapte. Oamenii nu-mi plac. Nici mizeria şi nici grămezile de gagii care-şi fac noaptea nevoile în apă.
Dar mi-a plăcut să fac baie în mare la răsărit cu cehii săriţi din camping. Mi-a plăcut să răcesc zdravăn din cauza asta. Şi mi-a plăcut răsăritul, şi norii care îl acopereau, ca o draperie. A fost primul meu răsărit la mare şi l-am prins pentru că n-am avut intenţia să-l prind.
Mi-a plăcut să-i văd pe Vintilă, pe Emeric Imre, pe Ducu Bertzi, pe Şeicaru, pe Zoia Alecu, pe Andrei Păunescu, pe mulţi mi-a plăcut să-i văd şi să-i ascult. Şi am intrat în extaz ascultându-i pe Ţapinarii, care-au avut un playlist aproape perfect.
Mi-a plăcut Dorin, cu barba lui roşcată. Mi-a plăcut austriacul care rămăsese fără nimic şi arăta de parcă tocmai venise din căutarea lânii de aur. Mi-a plăcut s-o văd pe Svastik sensibilizată. Mi-a plăcut unchiu` Pâţ, mi-au plăcut Ana şi Silviu din nimic, mi-a plăcut JJ, şi mi-a plăcut Victor, adică puţinii oameni spontani, frumoşi şi faini pe care i-am întâlnit în locul ăla. Mi-a plăcut cortul lui Dorin, unde ne-am refugiat eu şi Svastik pe timp de ploaie, mirosul de Sunday’s Fantasy şi afişul cu „Dream Tent”.
Şi-au trecut patru zile, iar în a 4-a Svastik s-a dus spre Constanţa, Zen a rămas, iar eu am migrat frumos spre 2 Mai, unde monsiu` Silviu a binevoit a mă primi în cortul lui. Linişte şi pace acolo, cred că o duc şi pe mama în septembrie. Şi-o pun să doarmă în cort. Ah, săraca femeie.
A, era să uit! L-am întâlnit întâia oară, by mistake, pe Aleksandar, one of my first and few internet friends. [Pe Aleks l-am cunoscut pe poezie.ro. Mă chema Vanessa, parcă. Da, ştiu, exotic cu tentă porno. Aveam vreo 12-13 ani, m-am dat drept psiholoagă şi am scos diverse chestii de la om. Au fost câteva discuţii interesante, după care i-am spus, şi apoi mi-a devenit un superb prieten. Oh, the old times. How I miss some people.]
Anyway, am plecat spre Mangalia şi am găsit loc în picioare spre Bacău. Încă regret că n-am luat bilet pe a doua zi. Trebuia să mă întorc în 2 Mai. Tre-bu-ia! Funny thing, m-am întâlnit cu un amic care tot spre Piatra-Neamţ venea. Am plecat cu Zen şi-am venit cu Zed.
Am avut, totuşi, parte de 2 ore incredibil de comode în tren: am întins izoprenul şi m-am înfofolit în sacul de dormit. Şi-am adormit, biensur. În Bacău aştepta mama.
Somn de voie.
Cum eram iremediabil deprimată, Adelina s-a gândit să mă ia la karaoke. Mai cu chef, mai fără chef, deşi nu suport locul şi oamenii care se învârt pe-acolo, m-am lăsat convinsă. Mă avertizează că tre` să am o ţinută fancy. Ei, chestie. Mi-am pus bocancii (nu, nu posed pantofi cu toc) şi ciupilica flowerpower, pe am asortat-o cu o eşarfă bleu et voila! Arătam ca o franţuzoaică. Mai că era să mă îndrăgostesc de mine. Pe stradă gagicile făceau ochii mari şi aruncau priviri foarte suspecte către ciupilica mea. Mama lor de ignorante conformiste.
Când îi văd pe Ade şi amicul ei ştiu că n-o să mă potrivesc în peisaj: ea cu tocuri şi gentuţă plic, el la costum. Oh, well.
După un cuba libre şi câteva descoperiri interesante prin lista de cântece disponibile, am ales. Şi-am cântat, frate. Se uitau snobii şi cocalarii emancipaţi ca mâţa-n calendar, iar noi cântam Highway to Hell şi ţopăiam cu entuziasm. Şi am avut plăcuta surpriză de a vedea şi ceva lume din public cântând. Şi ne-a ieşit chiar bine, faţă de ce lălăieli ne serviseră unii mai devreme.
Aştept aplauze, daaa?
Offtopic: Acum trebuia să plec în Sibiu şi să-l culeg pe Marius spre Sighişoara. Ei, bine, nu m-am trezit şi am pierdut autobuzul. Stupid, nu? Poate totuşi plec mâine cu Svastik. Yes, I have an issue.
